Mulți privesc inelul ca pe o podoabă. În realitate, el face legătura între suflet și destin. În China antică, inelul trebuia împodobit cu o piatră, de regulă jad, care avea un rol magic de protecție. Inelul făcea legătura între purtător și ceva sau cineva.
În Europa, inelul a avut un rol decorativ la sfârșitul Evului Mediu. Înainte să fie simbolul căsătoriei, inelul a fost semnul regalității. El simboliza grația divină de care se bucura monarhul. În relația cu divinitatea, monarhul era un supus.
Pentru chinezi, inelul împodobit cu o piatră din jad era simbolul unei legături puternice dintre două persoane. Jadul favorizează succesul și dă o viață lungă.
Inelul, prin forma sa de cerc, simbolizează eternitatea și a fost utilizat ca simbol al căsătoriei de vechii egipteni. Acest obicei a fost preluat de romani pentru care inelul simboliza proprietatea bărbatului. Femeia era revendicată de un bărbat, aparținea lui.
Romanii au fost primii care au gravat numele pe inel ca semn că femeia și bărbatul aparțin unul altuia. Mai târziu, ca să aibă simbolul deplin al alianței dintre două persoane, inelul trebuia realizat dintr-un metal rar.
Romanii purtau inelul pe anularul de la mâna stângă, considerând că acesta este în legătură cu inima printr-o venă numită Vena Amoris.
În Evul Mediu, exista tradiția ca marinarii să poarte un inel în ureche. Inelul îi proteja de înec și naufragii. Un marinar avea dreptul să poarte un inel în ureche, numai după ce reușea să navigheze în periculoasa zonă de la Cap Horn.
Inelul nu a fost numai simbolul eternității. Celebrul orator Demostene purta un inel în interiorul căruia era otravă. Același lucru l-a făcut și Cesare Borgia care purta un inel ornat cu două capete de lei. În interiorul acestora era otravă. Când Borgia dădea mâna cu un rival apăsa mâna puternic, până când otrava pătrundea în pielea rivalului.
Niciun comentariu:
Write comentarii