Ted Andrew, scriitor american, scria în una din cărțile sale că forțele naturii îmbracă patru tipuri de expresie, pământ, apă, foc și aer. Oamenii erau numiți elemente operatorii la un nivel primitiv cu aceste forțe. Cei care lucrează cu adevărat cu forțele naturii sunt gnomii.
Despre gnomi se spune că sunt spiritele pământului și ale munților. Ei au însoțit oamenii în evoluția lor. Aceștia sunt întâlniți, în special, în culturile germanice și scandinave.
Paracelsus, botanist, filosof, astronom, care a trăit în secolul al XVI-lea, a scris despre importanța gnomilor în evoluția omenirii.
Din punct de vedere etimologic, termenul gnom provine din latinescul gnomus care înseamnă pământean. Gnomii au o înălțime cât un deget și evită să interacționeze cu oamenii. Preferă relația cu păsările, iepurii sau vulpile. Trăiesc în tunelurile subterane sau în munți. Sunt sensibili la razele Soarelui care îi pot transforma în pietre.
În epoca medievală, gnomii erau considerați paznicii minelor, ai tezaurelor subterane. În mitologia europeană, se spune că gnomii au capacitatea de a se deplasa precum păsările. Ei cunosc secretele pământului, ale apelor subterane.
Primele statui cu gnomi au fost realizate în Germania, la începutul secolului al XIX-lea. A fost un omagiu adus acestor entități subterane care cunosc toate tainele prelucrării metalelor. Marii eroi de după Hristos, Siegfried, Arthur sau Tristan au beneficiat de arme magice construite de gnomi.
Rudolf Steiner a scris despre gnomi, considerându-i niște spirite ale rădăcinilor. Ei sunt invizibili pentru om, numai faptele lor sunt vizibile. Ei trăiesc printre pietre, în munți și sunt purtătorii ideilor Universului.
Cu toate că aparițiile lor sunt sporadice, în anul 1138, călugării unei mănăstiri din sudul Germaniei au descoperit un gnom în pivnița mănăstirii. Conform scrierilor vremii, era scund, îndesat, butucănos, cu pielea brună, cu maxilarul proeminent, avea o barbă încâlcită, foarte iute în mișcări și neprietenos.
Călugării au încercat să-l prindă, dar după mai multe ore au renunțat. Gnomul a dispărut printr-o gaură a zidului care ducea la un tunel. Călugării au fost convinși că au de a face cu diavolul și au zidit intrarea în tunel.
