DOUĂ CĂRȚI ENIGMATICE CU ILUSTRAȚII EXCEPȚIONALE AU FOST DESCOPERITE, DE CURÂND. CERCETĂTORII LE CONSIDERĂ UN FEL DE ENCICLOPEDII EXTRATERESTRE. ELE FORMEAZĂ CODEX SERAPHINIAMUS.
Sunt considerate o descoperire de excepție pentru arta renascentistă a secolului al XVI-lea. Au mai fost numite și cărți miraculoase, pentru că exprimă interesul spectaculos pe care omul l-a avut față de semnele divine.
Miracolele aveau semnificația de profeții care anunțau ceea ce urma să se întâmple. Cutremure, invazii, incendii, inundații, toate acestea erau semne apocaliptice. Cărțile au fost scrise în orașul german Augsburg, în anul 1550.
Semnele divine au fost și sunt considerate avertismente pentru ceea ce va urma. Apariția Sfintei Fecioare, semne precum crucea, spectre, toate acestea au fost considerate mesaje divine referitoare la viitor.
Christos îi spunea lui Toma, fericiți sunt cei care nu au putut vedea și au crezut. Semnele divine sunt în jurul nostru, numai că, nu avem capacitatea de a le vedea și de a le interpreta.
Mesajele nu vin numai din cer. Multe vin de la păsări, animale, copaci. De cele mai multe ori suntem absenți, indiferenți sau negăm existența acestora.
Divinația este un dar sau o putere atribuită unei persoane care poate desluși lucruri ascunse, simboluri, mesaje, de a afla viitorul.
Popoarele antice acordau o atenție deosebită păsărilor. Încercau să descifreze mesajele secrete ale acestori mesageri misterioși ai cerului. Puteau afla viitorul în funcție de zborul acestora, de cântecul sau strigătele lor.
Remus și Romulus au hotărât ca cel care vede mai mulți vulturi pe cer, acela să construiască un oraș. Așa a fost construită Roma de Remus.
Pentru grecii antici, bufnița era simbolul norocului. În timpurile moderne a fost asimilată cu ghinionul. Pentru grecii antici, cioara era simbol malefic. Secole de-a rândul, grecii au evitat ciorile.
Se mai spune că, o pasăre care vine la geamul nostru este un semn de la cineva drag care a murit. Zborul păsărilor purta un mesaj pe care anticii considerau că l-au descifrat. Dacă păsările zburau de la stânga la dreapta, acesta era un semn bun. Zborul haotic era un semn rău.
Zborul la înălțime mică prevestea un lucru rău care avea să se întâmple. Dacă un corb se apropia de o casă, acesta prevestea moartea unei persoane din acea casă.
Porumbeii, rândunicile, vrăbiile și cucul prevestesc noroc, șansă și bunăstare. Pentru mesopotamieni divinația era o știință, o formă de a comunica cu divinitatea, de a afla ce va urma. Divinitatea le comunica un mesaj prin simboluri indirecte. O eclipsă, o pasăre, un animal, un vis, toate acestea erau purtătoare de mesaje divine. Interpretându-le ei aflau dacă va muri cineva, dacă se va produce o calamitate, dacă e momentul realizării unei căsătorii.
Momentul în care se năștea un copil era analizat în funcție de semnele divinatorii care se produceau. În acest mod, ei cunoșteau ce destin va avea copilul.
După ce sacrificau un animal, în special un miel, îi analizau ficatul. În funcție de starea acestuia cunoșteau viitorul.
Acest obicei a fost preluat de o serie de regi, care nu începeau un război sau nu luau o decizie importantă, până când nu se făcea citirea ficatului.
Poziția astrelor era analizată și interpretată. Apariția lui Jupiter aducea un viitor incert, Venus era simbolul morții, eclipsele de Soare și de Lună prevesteau catastrofe.
Brrrr....
Sunt considerate o descoperire de excepție pentru arta renascentistă a secolului al XVI-lea. Au mai fost numite și cărți miraculoase, pentru că exprimă interesul spectaculos pe care omul l-a avut față de semnele divine.
Miracolele aveau semnificația de profeții care anunțau ceea ce urma să se întâmple. Cutremure, invazii, incendii, inundații, toate acestea erau semne apocaliptice. Cărțile au fost scrise în orașul german Augsburg, în anul 1550.
Semnele divine au fost și sunt considerate avertismente pentru ceea ce va urma. Apariția Sfintei Fecioare, semne precum crucea, spectre, toate acestea au fost considerate mesaje divine referitoare la viitor.
Christos îi spunea lui Toma, fericiți sunt cei care nu au putut vedea și au crezut. Semnele divine sunt în jurul nostru, numai că, nu avem capacitatea de a le vedea și de a le interpreta.
Mesajele nu vin numai din cer. Multe vin de la păsări, animale, copaci. De cele mai multe ori suntem absenți, indiferenți sau negăm existența acestora.
Divinația este un dar sau o putere atribuită unei persoane care poate desluși lucruri ascunse, simboluri, mesaje, de a afla viitorul.
Popoarele antice acordau o atenție deosebită păsărilor. Încercau să descifreze mesajele secrete ale acestori mesageri misterioși ai cerului. Puteau afla viitorul în funcție de zborul acestora, de cântecul sau strigătele lor.
Remus și Romulus au hotărât ca cel care vede mai mulți vulturi pe cer, acela să construiască un oraș. Așa a fost construită Roma de Remus.
Pentru grecii antici, bufnița era simbolul norocului. În timpurile moderne a fost asimilată cu ghinionul. Pentru grecii antici, cioara era simbol malefic. Secole de-a rândul, grecii au evitat ciorile.
Se mai spune că, o pasăre care vine la geamul nostru este un semn de la cineva drag care a murit. Zborul păsărilor purta un mesaj pe care anticii considerau că l-au descifrat. Dacă păsările zburau de la stânga la dreapta, acesta era un semn bun. Zborul haotic era un semn rău.
Zborul la înălțime mică prevestea un lucru rău care avea să se întâmple. Dacă un corb se apropia de o casă, acesta prevestea moartea unei persoane din acea casă.
Porumbeii, rândunicile, vrăbiile și cucul prevestesc noroc, șansă și bunăstare. Pentru mesopotamieni divinația era o știință, o formă de a comunica cu divinitatea, de a afla ce va urma. Divinitatea le comunica un mesaj prin simboluri indirecte. O eclipsă, o pasăre, un animal, un vis, toate acestea erau purtătoare de mesaje divine. Interpretându-le ei aflau dacă va muri cineva, dacă se va produce o calamitate, dacă e momentul realizării unei căsătorii.
Momentul în care se năștea un copil era analizat în funcție de semnele divinatorii care se produceau. În acest mod, ei cunoșteau ce destin va avea copilul.
După ce sacrificau un animal, în special un miel, îi analizau ficatul. În funcție de starea acestuia cunoșteau viitorul.
Acest obicei a fost preluat de o serie de regi, care nu începeau un război sau nu luau o decizie importantă, până când nu se făcea citirea ficatului.
Poziția astrelor era analizată și interpretată. Apariția lui Jupiter aducea un viitor incert, Venus era simbolul morții, eclipsele de Soare și de Lună prevesteau catastrofe.
Brrrr....
Niciun comentariu:
Write comentarii