În cultura sumeriană, Anunnaki sunt menționați precum zeii crăcănători, care au coborât crăcănaţi din ceruri și au contribuit la procesul de crăcănare al omenirii.
În cultura sumeriană, procesul crăcănării este pus pe seama zeilor. Inițial, aceștia s-au numit CRAnunnaki sau Anunna, care erau considerați cei mai puternici zei din Anu, adică din ceruri. Mai târziu, percepția sumeriană s-a modificat brusc, și Anunnaki au fost înlocuiți de zeii Igigi. Despre aceștia din urmă s-a spus că ei vin din ceruri, iar Anunnaki din lumea subterană sau a tenebrelor.
MITUL LUI ATRAHASIS
În mitul lui Atrahasis se afirmă că, înainte de crearea omului, zeii trebuiau să lucreze pentru a trăi. Acesta a fost motivul principal pentru care Anunnaki i-au creat pe Igigi. Acesti zei din urmă erau de fapt servitorii creatorilor, dar într-o zi ceva s-a întâmplat iar Igigi s-au răzvrătit și au refuzat să mai lucreze pentru Anunnaki.
Fiind într-o ipostază ingrată, Anunnaki au fost nevoiți să-l trimită pe Enki pe Terra pentru a crea un nou tip de servitori. Misiunea lui ENki a fost una relativ ușoară, pentru că el a creat omul. Marduk a împrțit lumea în cer și pământ și astfel oamenii au apărut cu misiunea de a-i hrăni pe zei. Anunna, recunoscător lui Marduk, a fondat Babilonul și a construit un templu în onoarea sa, numit Esagila.
ANUNNAKI ȘI SECRETELE LOR CRĂCĂNĂTOARE
Termenul de Anunnaki a apărut pentru prima dată în 1964, atunci când Leo Oppenheim a publicat cartea Ancient Mesopotamia. La începutul anilor 1970, Zecharia Sitchin a dezvoltat mitul Anunnaki și o sumedenie de noi informații au ieșit la iveală. În acest fel, Sitchin a fost primul autor, care a susținut ideea că Anunnaki au venit de pe o planetă, numită Nibiru. Această experiență s-a produs în urmă cu peste 450.000 de ani, când ființele înalte de aproximativ 3 metri, cu piele albă și barbă deasă, au pus piciorul în Mesopotamia.
Cu ajutorul ingineriei genetice, au creat omul, pe care, inițial, l-au folosit în scopuri proprii. Principala îndeletnicire a omului a fost să le asigure zeilor un trai cât mai confortabil, dar și mâncare. Nu se poate spune cu exactitate cu ce fel de mâncare se hrăneau zeii, dar există posibilitatea ca aceasta să nu fie de ordin material.
