Cel mai mare mistic al celui de-al treilea Reich, o persoană care trăia la propriu într-o lume ezoterică pe jumătate inventată, era secretarul lui Hitler, Rudolph Hess. Acesta se distingea printr-o cumpătare extraordinară în aprecierea situaţiilor şi a perspectivelor lor de dezvoltare. Înainte de sosirea naziştilor, în anul 1926, Adolf Hitler i-a spus acestuia că unui om de încredere: Ştii, pe mine nu mă mulţumeşte întru totul teoria lui Darwin şi părerile care domina societatea în ceea ce priveşte originea omului. Atunci, cel mai bine ne-ar putea lămuri în această chestiune Rudolph Steiner, i-a răspuns îngândurat Hess.
Steiner era secretar general al asociaţiei teozofice germane. El susţinea numeroase cursuri interesante despre misticismul creştin şi cunoştinţele oculte ale lui Goethe. Principala lui creaţie a fost cartea Doctrina tainică, în care a alăturat cu curaj dogmele evului mediu, ideile proprii şi interpretarea credinţelor indo-budiste. Steiner a murit anul trecut, şi-a amintit supărat Hitler. Da?, s-a mirat Hess ca şi cum ar fi auzit pentru prima oară despre acest lucru şi s-a străduit să îi distragă atenţia fuhrerului, conducând discuţia către o altă temă.
Cu toate acestea, el îi cunoştea obişnuinţele conducătorului national-socialistilor şi a prevăzut că, în cel mai scurt timp, acesta se va întoarce la problema teoriei originii omului.
Rudolph Hess nu s-a înşelat şi, când s-a întâmplat acest lucru, a propus: Ne putem folosi de profesorul Albert Hermann, de la Universitatea din Berlin.
Cele şapte rase originare
La recomandarea lui Hess şi după o verificare foarte atentă a încrederii şi a purităţii sângelui, Hermann a fost chemat la muncă. A lucrat cu multă ardoare şi uimitor de repede a creat o cercetare asupra raselor originare care, după părerea lui, erau în număr de şapte: adamiţii polari, hiperboreenii, lemurienii, atlanţii, arienii şi încă două rase, care au dispărut foarte repede.
Pe corăbiile lor, asemănătoare în acelaşi timp cu lebedele şi cu dragonii, atlanţii, care aveau, potrivit teoriei profesorului, nişte trăsături nordice bine exprimate au ajuns pe ţărmurile Americii şi ale Asiei Centrale, unde au dat viaţa unor noi neamuri. În deplinătatea ei, umanitatea a avut la origine trei rădăcini.
Prima dintre ele au fost adamiţii, care puteau să comunice cu îngerii, cea de-a doua atlanţii, o rasă nordică foarte puternică, dispărută din cauza folosirii magiei negre, iar cea de-a treia rădăcină au fost lemurienii – nişte creaturi slabe, care aveau capacităţi telepatice.
Aceştia din urmă însă s-au dovedit foarte puţin rezistenţi şi au dispărut relativ repede.
Lucrarea lui Hermann i-a plăcut lui Hitler. Dar fuhrerul vroia să aibă nişte confirmări istorice a ceea ce era scris. În acea perioadă, la iniţiativa lui Hess şi a lui Hermann au avut loc nişte cercetări în coloniile de tibetani şi hinduşi, care apăruseră la Munchen şi Berlin – oamenii lor au devenit membrii Ordinului negru ŞŞ, care îndeplineau misiuni secrete pentru obţinerea unor cunoştinţe. Cu alte cuvinte, potrivit limbii profesionale a serviciilor speciale, acest lucru se numea activitate operaţională printre emigranţi cu scopul dobândirii unor informaţii.
Templul lui Shiva de pe dealul Kula
Potrivit datelor unor izvoare străine, agentul Wilhelm Bayer a reuşit să recruteze un hindus de vârstă medie, care a primit pseudonimul de agent Radja. Bayer a ştiut să stabilească cu sursa să nişte relaţii de încredere şi de la Radja a obţinut o informaţie absolut uimitoare, pe care Bayer, încalcind toate poruncile şi instrucţiunile, nu s-a hotărât să o comunice conducătorilor câtva timp.
Fumând şi luând în acelaşi timp haşiş, hindusul i-a povestit despre o părticică enigmatică a munţilor Himalaya – tainicul deal Kula, care se găseşte între nişte munţi din piatră veşnici, la o înălţime de aproximativ 4.000 de metri peste nivelul mării. Acolo, după spusele sale, a fost aşezat un templu unic – închinat unuia dintre zeii panteonului hindus, pe care Radja îl denumea lingam.
Această noţiune însemna simbolul veşnic al originii masculine. Acesta era pregătit din oase, piatră sau metal, considerându-l idol, iar în timpul ceremoniilor religioase peste el erau presărate petale de lotus, era uns cu ulei de trandafir şi, asemenea unui zeu, i se aduceau diferite daruri şi prinoase.
Unul dintre munţii care înconjurau dealul Kula este socotit din cele mai vechi timpuri un lingam mare, pe care domina templul zeului Shiva. Când deasupra dealului se dezlănţuie furtunile de munte şi fulgerele albastre lovesc în cupola templului, se spune că Shiva este mulţumit, pentru că în aceste momente are loc comuniunea cu cerul.
Oraşul subteran cu intrarea vrăjită
Cel mai uimitor fapt în povestirile lui Radja nu a fost acest lucru. El povestea foarte convingător despre nişte animale sălbatice necunoscute ştiinţei, animale care ştiau să vorbească limba oamenilor, povestea despre oameni care ştiau să zboare, oameni înzestraţi cu darul levitaţiei, şi despre yoghini care cunoşteau tainele tumo – focul interior al esenţei umane.
Cei care stăpâneau aceste secrete puteau să trăiască în atmosfera rarefiată a înălţimilor himalayene fără nici un fel de haine, direct pe gheţari, fără să simtă nici un fel de disconfort în legătură cu frigul sau lipsa oxigenului.
Potrivit spuselor hindusului, oamenii needucaţi, neiniţiaţi în tainele dealului Kula îi luau adesea pe yoghini drept yeti – oamenii zăpezilor despre care povestesc miturile şi legendele din cele mai vechi timpuri în Orient şi Asia. Chiar şi aşa, nu acestea erau lucrurile care îl interesau pe Bayer cel mai mult, ci povestea hindusului despre un oraş enigmatic subteran, a cărui intrare era vrăjită, iar oamenii auzeau adesea un zgomot de sub pământ.
Acest oraş este acolo, în dealul Kula?, a întrebat Bayer. El este în interiorul muntelui? Da, acolo se găseşte, a confirmat hindusul trăgând din ţigară. Oraşul este acolo, dar în el nu se poate intra. Mulţi au încercat, dar nimeni nu a reuşit.
Mai departe, el i-a povestit agentului că, în vremurile demult trecute, în dealul acesta enigmatic a trăit un guru – un conducător religios, pe nume Nanak, care a scris o carte vrăjită cu cuvinte lumeşti. Acum, la multe secole după aceste momente, zile întregi, zi şi noapte, această carte este citită în fiecare templu. Oamenii intră în templele lor cu armele – nişte cuţite lungi ascuţite pe care le ţin la brâu, iar în spatele celor care citesc din cartea sfântă sta obligatoriu un slujitor care goneşte cu arma, fără oboseala, cuvintele lumeşti din cartea vrăjită, pentru că aceste cuvinte să zboare în toate colţurile lumii.
Tu ai fost acolo? Ai văzut chiar tu dealul Kula? Desigur, a răspuns Radja. Altfel, de unde aş putea să ştiu despre ceea ce se face acolo?
Hitler comanda o expediţie în Himalaya
Potrivit afirmaţiilor lui Radja, tocmai în dealul Kula se poate găsi răspunsul în ceea ce priveşte taina originii vieţii pe Pământ. Dar merită oare să încerci să descoperi nişte taine care pot depăşi înţelegerea omenească? Omul este mic şi slab, iar Universul este nelimitat!
Wilhelm Bayer a avut însă o cu totul altă părere în această privinţă: agentul a hotărât în cele din urmă să aducă datele obţinute la cunoştinţă conducătorilor. Este adevărat că Wilhelm a fost foarte precaut, a redat povestirile lui Radja pe bucăţi mai mici şi a urmărit cu atenţie reacţiile conducerii, pentru că în caz de ceva nemulţumiri să reuşească să se oprească la timp. Cu toate acestea, datele despre tainicul deal Kula au fost primite foarte bine.
Potrivit unor date, Henrich Himmler şi-a exprimat dorinţa de a se întâlni personal cu agentul hindus: la sfârşitul anului 1929, interesul pentru enigmele Himalayei a apărut la cel mai înalt nivel al conducerii naziste. O confirmare documentară sigură despre întâlnirea lui Himmler cu Radja nu a putut fi însă găsită.
La un moment dat a fost luată hotărârea de a pleca o expediţie secretă la dealul Kula – naziştii era foarte atraşi de oraşul tainic subteran, zgomotul căruia se auzea de sub pământ, şi de posibilitatea de a obţine nişte date necunoscute până în acel moment despre originea vieţii, date care ar fi putut fi folosite eficient nu numai în plan ideologic, ci şi pentru crearea unei arme absolute, la care naziştii visau cu mult înainte de a ajunge la conducere.
Cu toate acestea, expediţia nu a fost făcută imediat aceasta s-a îndreptat către Himalaya nu mai devreme de sfârşitul anului 1930 sau începutul anului 1931, înainte de venirea naziştilor la conducere, şi tocmai de aceea nu s-a distins printr-un număr foarte mare de participanţi: cu totul au fost cinci-şase oameni, printre care, în mod natural, s-au numărat Radja şi Wilhelm Bayer.
Oamenii un experiment genetic al unor reptile raţionale
Din păcate, nici un fel de date sau notiţe personale despre locurile pe unde a fost expediţia şi despre posibilele ei descoperiri în Himalaya nu au putut fi descoperite de cercetători dacă jurnalele participanţilor la expediţie s-au păstrat cumva ca printr-o minune, probabil că au căzut în mâinile serviciilor speciale americane sau engleze.
Cu toate acestea, nu degeaba se spune că nu este taina care să nu fie dezlegată: nişte experţi independenţi au reuşit să descopere că expediţia la dealul enigmatic Kula s-a întors în Germania la sfârşitul anului 1934 sau, cel mai târziu, la începutul anului 1935. Dintre toţi cei care au plecat nu s-au întors decât trei persoane: Radja, Bayer şi un agent secret care răspundea de protecţia echipei de căutare. La câteva zile după întoarcerea din expediţie, acesta din urmă, din cauze necunoscute, s-a sinucis.
După unele fragmente, după unele date neverificate şi indirecte se poate încerca să se restabilească un tablou mai îndepărtat al evenimentelor legate de tainele enigmaticului deal Kula. Despre oraşul subteran, oamenii care zboară şi animalele care vorbesc nu se cunoaşte nimic, cu toate acestea însă, Bayer a adus în Germania un manuscris foarte vechi în limba sanscrită, ascuns într-un penar din bronz şi lemn. Conţinutul manuscrisului nu l-a cunoscut nici el, nici Radja, care era analfabet.
În acest manuscris se găseau date despre istoria Pământului cu 20.000-30.000 de ani înainte de Naşterea lui Hristos.
Atunci, rasa humanoizilor şi a reptilelor raţionale, venite din alte lumi, au creat în mod artificial pe planeta noastră un nou tip de viaţă, folosind pentru mutaţie o fiinţă protohumanoida această fiinţă a fost adaptată existenţei pe Pământ cu luarea în consideraţie a tuturor particularităţilor mediului de viaţă şi i s-a dat posibilitatea unei dezvoltări intelectuale şi sociale individuale şi bine determinate.
Experimentul genetic la scară planetară sau poate chiar la scara întregului Univers a început atunci şi continuă şi în zilele noastre, cu unele mici corecturi făcute din când în când, schimbări pe care noi le atribuim forţelor divine.
Participanţii la expediţie au dispărut unul câte unul
Se spune că, făcând cunoştinţă cu manuscrisul adus din Himalaya, Adolf Hitler a tăcut destul de mult, apoi a spus încet şi cufundat în gânduri: Acest lucru nu ne convine.
Manuscrisul şi traducerea au dispărut fără urmă, ca şi agentul Radja, cel care i-a arătat expediţiei drumul către dealul enigmatic Kula. Bayer a mai lucrat o vreme la Gestapo în Berlin, unde a primit de la subordonaţi porecla Camila spânzurată după întoarcerea din expediţie şi vizitarea dealului enigmatic se puteau observa la el adesea accese de cruzime şi unele probleme psihice.
Se poate pune întrebarea: a fost el într-adevăr acolo? Nu este exclus ca membrii expediţiei să fi încăput pe mâinile serviciilor secrete care stăpâneau atunci în India. Aceste servicii ar fi putut să îi spună toată povestea lui Radja şi după aceea să le dea participanţilor la expediţie şi manuscrisul despre originea vieţii pe Pământ. Oare nu de aceea s-a sinucis şi responsabilul cu protecţia membrilor expediţiei, oare nu de aceea a dispărut şi Radja, iar Bayer a început să aibă probleme cu nervii?
Orice s-ar fi întâmplat, taina munţilor Himalaya şi a originii vieţii pe Pământ au rămas nedezlegate.
Wilhelm Bayer, ultimul dintre participanţii la expediţia secretă rămas în viaţă, a primit o misiune într-unul dintre oraşele ocupate din Polonia, în anul 1939. Acolo, un an mai târziu, a fost ucis de o organizaţie strâns legată de conducerea emigranţilor de la Londra.
El a fost ultimul dintre martorii expediţiei.
Niciun comentariu:
Write comentarii