Ioan din Moldova a fost un sihastru care a trăit în secolul al XVIII-lea. În una din scrierile sale el scria, mă scol deseori seara ca să spun rugăciunea către Iisua și devin prizonier, atras în afara mea. Nu știu unde. În corp sau în afara lui? Nu știu, Dumnezeu știe!
Corpul lui a dispărut, fără ca nimeni să știe unde și când. Starețul mănăstirii Agapia, Teodul, mort în anul 1981, povestea despre un sihastru care trăia în Munții Carpați. În una din zile, s-a întâlnit cu sihastrul care i-a cerut o bucată de hârtie și cerneală.
A dispărut brusc, așa cum și apăruse pe cărare. După un timp, Teodul a revenit pentru a-i da cele cerute. Sihastrul a apărut în mijlocul poienii, nu se știe de unde și i-a spus să nu meargă la o anume mănăstire, pentru că nu va găsi persoana căutată. A dispărut la fel de misterios.
Alte întâmplări sunt povestite de ciobani care s-au trezit cu sihaștri lângă turma de oi și care după câteva secunde au dispărut în mod misterios.
O altă întâmplare se referă la pustnicul Zosima. Acesta a murit în octombrie 2008, la vârsta de 129 de ani. A știut cu precizie ziua în care va muri. Și-a săpat singur groapa, după care l-a chemat pe ucenicul său ca să-l îngroape. Până să ajungă ucenicul, groapa era săpată, iar pustnicul era în chilia sa mort.
Sihaștrii sunt oameni îndumnezeiți, poate chiar sfinți. Despre sihastrul Zosima se spune că apărea printre copaci și nu știai dacă-i om sau nălucă. Avea capacitatea de a se face nevăzut.
O altă întâmplare s-a petrecut în Munții Rarăului. Un bărbat s-a rătăcit prin pădure pe un viscol cumplit. Când nu mai spera că poate găsi drumul de întoarcere, în spatelui lui a apărut un bătrân care i-a spus să-l urmeze. Apăruse din pământ. L-a dus la o căsuță modestă, unde i-a uscat hainele și i-a dat să mănânce hribi de pădure. În odaie se aflau două femei ce păreau că sunt maici. Nu vorbeau, doar priveau.
Sihastrul i-a spus că sunt maici de la mănăstirea Petru Vodă și că vorbesc doar șapte cuvinte pe zi. Pe vârful Giumalău, sihaștrii au construit o cruce albă. Pe o piatră este scris, nu luați uleiul și chibriturile. Aici se întâlnesc sfinții pustnici ca să se roage pentru noi.
O dată pe an, sfinții pustnici se întâlnesc în acel loc, stau unul lângă altul și se roagă. Pe vârful Giumalău există și femei sihastre. Se spune că sunt peste 28.
Rafail Noica este fiul marelui filosof Constantin Noica. În anul 1993 s-a întors în România, după ce trăise alături de mama sa în Anglia.
S-a retras la o mănăstire din Apuseni. Trăiește lângă mănăstire într-o locuință modestă. Întrebat despre cărțile pe care le-a scris, el a răspuns, am scris o carte care se numește Gânduri. Am scris-o pentru că toți se așteptau ca fiul lui Noica să scrie o carte.
Când am deschis cartea, prima pagină era albă, a doua albă, a trei albă…
Acum mă gândesc să scriu o carte Memorii. Pentru că mi-am pierdut memoria, prima pagină va fi albă, a doua albă,…, ultima va fi albă.
