Ziarele Komsomolskaya Pravda and Rossiyskaya Gazeta din Rusia au relatat de curând despre descoperirea unei ciudate valize în pădurile din munţii Caucaz, regiunea Adygea. Valiza are un aspect vechi şi poartă pe ea inscripţia „Ahnenerbe”.
Cuvântul este de origine germană şi este legat de o anumită activitate secretă a unei organizaţii din interiorul SS-ului german din Cel de Al Doilea Război Mondial. Ceea ce se ştie este că membrii ei erau interesaţi în mod special de misterele dolmenelor antice şi a cauzei ce a determinat radioactivitatea înalta din canionul Kishinski din munţii Caucaz (Rusia). O dovadă a acestui interes deosebit este descoperirea unei hărţi germane din anul 1941 a teritoriului Adygea, care uimeşte prin acurateţea cu care a fost realizată.
Etnograful Vladimir Melikov este cel care a intrat în posesia valizei „Ahnenerbe”. El a spus că obiectul i-a fost adus de un ţăran din satul Kamennomostsky; despre acel țăran lumea ştie că este mai mult un pustnic, trăind singur într-o casă de lemn în vastele păduri caucaziene neumblate. Nimeni nu ştie cu precizie unde anume este cabana lui. Din când în când, omul coboară în sat şi într-o astfel de ocazie i-a predat etnografului misterioasa valiza.
Melikov s-a întrebat dacă nu cumva ţăranul descoperise de fapt un secret mult mai important în profunzimile pădurii, dar nu a putut obţine nicio informaţie în plus de persoana respectivă.
Valiza era învelită în piele şi inscripţionată cu emblema organizaţiei secrete Ahnenerbe. În interior el a găsit mai multe obiecte de folosință obișnuită, care se aflau într-o stare uimitor de bună. De pildă, chibriturile încă mai puteau fi folosite.
Închizătoarea valizei arăta în mod clar emblema Ahnenerbe, ce implică rune antice. Lângă valiza a fost găsit şi un inel, posibil al unuia dintre soldaţii ce făcea parte din acea expediţie.
Numele întreg al organizaţiei Ahnenerbe era: „Societatea pentru Cercetarea şi Studiul Zestrei Ancestrale Germane”. Ea a activat în Germania, între anii 1939 şi 1945. Practic, organizaţia a fost creată pentru a studia tradiţiile, istoria şi moştenirea lăsată de rasa ariană.
În spiritul obiectivului fixat şi având la dispoziţie fonduri materiale însemnate, membrii organizaţiei investigau tot ceea ce era misterios şi necunoscut în acea perioadă în lume, realizând expediţii în Tibet, Antarctica sau în munţii Caucaz, urmărind de asemenea să realizeze contactul cu obiectele zburătoare neidentificate (OZN-uri), în ideea de a ajunge astfel la cunoaşterea secretului ce le-ar fi putut da puterea absolută. Membrii celui de Al Treilea Reich considerau că acest obiectiv este cu atât mai important, cu cât ei se aflau în cercetări avansate pentru noi tipuri de arme, care ar fi schimbat integral cursul războiului.
În cadrul organizaţiei Ahnenerbe cercetările erau efectuate de nu mai puţin de 350 de savanţi, experţi cu o educaţie ştiinţifică de excepţie, având o carieră şi un prestigiu excepţional.
Puţini sunt cei care ştiu că, cu câţiva ani înainte de începerea celui de Al Doilea Război Mondial, o firmă germană specializată în construcţia de drumuri montane şi-a oferit ajutorul Rusiei, pentru a ajuta la construcţia drumului între Pitsunda şi Ritsa (regiune situată în Abkhazia de azi), din raţiuni aşa-zis de „cooperare internaţională”. După ce drumul a fost terminat, specialiştii germani au suferit o moarte tragică, maşina lor căzând într-o prăpastie. Chiar şi în prezent, turiştii călătoresc spre lacul Ritsa din Abkhazia prin tunelurile construite de germani.
Abia mult mai târziu s-au descoperit adevăratele motive pentru care a fost construit acel drum strategic în munţi. S-a aflat astfel că hidrologii specialişti din cadrul organizaţiei Ahnenerbe au stabilit că apa ce provenea dintr-o sursă localizată într-o peşteră de sub lacul Ritsa era ideală pentru refacerea plasmei umane. Cu alte cuvinte, se descoperise o veritabila „rețet” de întinerire naturală.
Profesorul Bormotov, de la Departamentul de Economie şi Management al Universităţii de Stat pentru Tehnologie al regiunii Maikop din Adygea descrie modul în care era transportată acea „apă vie” în Germania: „Acea apă din Abkhazia era transportată în containere din argint, mai întâi pe coasta Mării Negre, iar de acolo cu submarinele nemţeşti spre portul Constanța din România, unde erau îmbarcate în avion şi ajungeau în Germania. Au existat chiar planuri pentru a construi tuneluri care să lege Marea Neagră de lacul Ritsa, permiţând astfel submarinelor să vină şi să încarce direct acea apă specială din zona lacului Ritsa. Acţiunea a fost însă întreruptă de începerea războiului.”
Maikop a fost oraşul în care Wermacht-ul nazist şi-a stabilit cartierul. De acolo erau coordonate toate campaniile militare din munţii Caucaz. În anul 1942, în acea regiune nu exista nicio linie de apărare rusă, astfel încât soldaţii germani au reuşit să pătrundă foarte adânc în munţii Caucaz. Nu se cunoaște nici acum motivul pentru care trupele nemţeşti au fost desfăşurate în munţii Pshekish, în august 1944, când frontul războiului se afla împins cu mult mai la vest. Una dintre explicaţii ar fi aceea că oficialii organizaţiei Ahnenerbe nu încheiaseră încă studiile si cercetările din acei munţi. Putem să presupunem că naziştii erau interesaţi de studiul dolmenelor pentru a înţelege modul în care a fost construită Atlantida, precum şi pentru a descoperi anumite „porţi către lumi paralele”, însă acestea rămân doar simple supoziții, până la apariția unor dovezi clare.
Totuși, chiar şi în prezent se vorbeşte despre evenimente stranii care au loc în acea regiune. Unul dintre aceste evenimente, care a zguduit presa şi viaţa liniştită a muntenilor din acea zonă, a fost descoperirea de curând a unui schelet umanoid, ce a aparţinut unei fiinţe înaltă de 3 metri, ce nu aparţinea raselor cunoscute pe Pământ. Descoperirea arheologică a fost făcută în canionul Borjomi din Republica Georgia.
Pe de altă parte, în anul 2014 un grup de speologi, conduşi de etnograful Vladimir Melikov au descoperit într-o grotă din munţii Balşoi Tjach două cranii foarte ciudate ca formă şi dimensiuni. La început s-a crezut că era vorba despre craniile unor animale fosilizate, însă un studiu mai atent a revelat date uluitoare. „Priviţi gaura rotundă de la baza craniului, care reprezintă coloana. Poziţia ei indică faptul că acele creaturi umblau în două picioare. Un aspect foarte ciudat îl reprezintă lipsa bolţii craniului şi a mandibulelor. Vedem doar o gură şi câteva găuri distribuite în cerc. Orbitele ochilor sunt foarte mari şi în spatele lor se află două coarne. Totuşi, oasele faciale sunt plate, ca la hominizi” spune Vladimir Melikov. Etnograful precizează că în aceste condiţii este foarte tentant să crezi că ţii în mâna craniul unei fiinţe extraterestre.
Niciun comentariu:
Write comentarii