SOCANT ! VRAJITORIA e reala si ne poate UCIDE !

Arsă în Evul Mediu pe rug, vrăjitoria înfloreşte din nou. Multe morţi, rămase inexplicabile, au drept cauză tehnici malefice, pe care ştiinţa se căzneşte să le dezlege - 

Blestemul unei mame

Totul a început odată cu internarea lui Finis Ernest într-un spital din oraşul Oklahoma. Omul suferea de o criză foarte severă de astm. Pus pe picioare, el se întoarce acasă la scurt timp după internare. Dar, şase luni mai târziu, este din nou spitalizat, căci acum are nişte convulsii puternice. Medicii care nu diag­nos­ti­cau nimic suspect l-au externat şi l-au trimis înapoi aca­­să, aparent restabilit. Peste două zile, este în pra­gul asfixiei şi se întoarce la spital pe targă, incapabil să-şi recapete res­piraţia. E ajutat încă o dată de me­dici, dar cade repede într-o adâncă depresie ner­voa­să.

Mai mult decât intrigat de sta­rea ciclotimică a acestui bolnav, unul dintre medicii spitalului, doc­torul James Mathis, va încerca să afle mai multe. În timpul unei lungi discuţii cu pacientul său, Mathis descoperă că aceste crize violente se pro­duc sis­tematic după vizitele făcute de aces­ta ma­mei sale. 

Decide atunci ca, o perioadă de timp, să-i interzică bol­­navului ori­ce fel de vizită la ma­ma lui. Ernest nu-l va as­culta pe me­dic. La puţin timp după ce părăseşte spi­talul, îşi revede bă­trâna ma­mă, după care devine victima unei cri­ze ne­aştep­tate de apo­plexie. Peste nici o ju­mătate de oră, era mort.

Ferm hotărât să lă­murească moartea mis­terioasă a pacien­tului său, doctorul Mathis a început să se intereseze de trecutul lui Ernest. Des­coperă, astfel, că ră­măsese de­vreme orfan de tată, intrând sub au­toritatea neier­tătoare a mamei sale, care se va amesteca atât în viaţa personală a fiului ei, cât şi în viaţa lui profe­sio­nală, obli­gându-l să îm­partă pe din două cu ea pro­prietatea unui restaurant. Afacerea mergea destul de bine, dar într-o bună zi, Ernest se hotărăşte să-şi vân­dă pro­priile acţiuni.

 Fu­rioasă, mama lui proferează ame­nin­ţări: "Dacă vinzi", a avertizat ea, "ţi se vor întâmpla lucruri groaznice". La mai puţin de două zile după discuţie, Ernest face prima criză de astm. Cu toate astea, se hotărăşte să încheie vânzarea. Rapid, să­nă­ta­tea i se şubrezeşte, până ce este internat în spital. I se con­fesează doctorului Mathis, mărtu­risindu-i că per­plexi­tatea medicilor în faţa cazului său îl face să creadă că mama lui este dotată cu o "putere magică" teribil de eficace.

În cursul anchetei sale, doctorul Mathis a aflat că Ernest îşi vizitase pentru ultima oară mama pentru a o anunţa că banii obţinuţi din vânzarea restaurantului îi va investi într-o nouă afacere. Reiterându-şi bles­te­mele, bătrâna îl dăduse afară din casă. În mai puţin de o oră, Ernest murea.

Cum se interpretează medical ciudatul deces al lui Ernest? Doctorul Mathis n-a ezitat să dea un răs­puns cel puţin neaşteptat: după opinia sa, era "o ver­siune sofisticată a unei morţi voodoo". Acest termen ge­neric, folosit de unii antropologi, desemnează cazurile în care unele persoane mor, după ce au fost victimele unor vrăji sau ale unor farmece.

Simboluri de moarte

 

Vrăjile aducătoare de moarte pot lua forme mul­tiple, mergând de la simplul gest - a ţinti cu degetul pen­tru a trimite o vrajă - până la ri­tua­luri complicate, practicate şi as­tăzi în mai multe societăţi tribale din lume. Chiar dacă unele simboluri de vră­jitorie ajung să zdruncine credinţa celor mai sceptici indivizi, oamenii de ştiinţă cred, totuşi, că nu au in­fluenţă decât asupra unor victime condiţionate de un mediu cultural favorabil.

1. Descoperirea mormântului faraonului egiptean Tutankhamon, în 1925, a fost însoţită de zvonul că cei care vor viola mormântul vor fi loviţi de neno­ro­cire. În ciuda acestor afirmaţii, cu excepţia a două per­soane, cei implicaţi în cercetarea mormântului au trăit până la o vârstă îna­in­tată. De fapt, blestemul se dovedi a fi un mit răs­pândit de membrii echi­pei de cer­cetători pentru a-i înspăi­mânta pe even­tua­lii can­didaţi la jefuirea mormântului...

2. Chiar dacă Bra­zilia este deseori prezentată ca una dintre cele mai mari ţări catolice din lume, o mare par­te a populaţiei sale prac­tică Umbanda: este vorba de un amestec complex de cre­din­ţe spi­rituale păgâne şi creş­tine. Această religie are deo­potrivă o pu­tere obscură, cunoscută sub numele de Guimbanda. În decursul unui ritual numit "în­chiderea căi­lor", o efigie a diavolului este uneori folosită pentru a lega prin vrăji victima. I se atri­buie puterea de a aduce neno­rocire, de a distruge sănătatea şi, în cazuri extreme, de a pro­voca moartea.

3. În Australia, vrăji­to­rul aborigen sau Nan­garri poartă în chip tra­di­ţional o la­melă de os, pe care o aţinteşte spre vic­tima sa, recitând o vra­jă aducătoare de moar­te. Sănătatea victimei se deteriorează rapid, fără vreun simptom aparent de boală sau de febră. În general, moartea survine la puţin timp numai dacă Nangarri - care el singur are puterea să desfacă vraja - se hotărăşte să salveze vic­tima. În acest caz, victima îşi regăseşte puterile tot atât de repede precum şi le-a pierdut.

4. Obiectele neînsufleţite pot fi şi ele vrăjite. După moartea actorului James Dean într-un accident de maşină, în 1955, epava maşinii sale Porsche Spyder a fost complet restaurată. Dar maşina a fost centrul unei serii de întâmplări ciudate: după ce vă­zuseră epava, multe per­soane au avut acci­dente, dintre care multe au fost mortale. S-a emis atunci ipoteza că, prin­tr-un fel de vrăjitorie, amintirea acci­dentului fatal al lui James Dean ar fi rămas înscrisă în metalul caroseriei.

 5. În insula polineziană Togo, craniile omeneşti sunt considerate cele mai puter­nice simboluri de vrăjitorie aducătoare de moarte. Ele pot fi folosite atât ca efigii, cât şi făcute pulbere, în compoziţia unor bău­turi de descântat. Există un ade­vărat negoţ cu vrăjitorie - mai cu sea­mă în Statele Unite - unde băuturile "magice" sunt de găsit chiar şi în farmacii.

Cele patru mari tehnici de a face farmece (magie neagră)

Din negura timpului, omul a recurs totdeauna la tehnici vrăjitoreşti pentru a-şi aduce la îndeplinire dorinţele, fie ele de iubire sau de răzbunare. Ele se cla­sea­ză în patru capitole:

- Băutura de dragoste. În Evul Mediu, pentru a se­duce o femeie, ea era păcălită să bea o băutură vră­jită, în care se amesteca o picătură din sângele ei de la ciclu, împreună cu câteva picături de sânge luate din degetul îndrăgostitului refuzat.

- Cuiul. Se înfige în amprenta pasului lăsată pe pământ de subiectul căruia i se fac farmece. În felul acesta, se speră că persoana se va răni fizic.

- Obiectul "încărcat". Un obiect ce aparţine per­soanei căreia i se fac farmece (cămaşă, batistă, şuviţă de păr, fotografie...), se încarcă negativ cu ajutorul in­­­cantaţiilor magice. Apoi, obiectul se aşează sau se în­groapă în imediata apropiere a domiciliului celui în cauză.

- Păpuşa. Numită şi "dagyde", "voult", ea este rea­lizată din ceară, paie sau cârpe. În ea se înfig ace pentru a indica locurile unde trebuie să fie simţite durerile. În sfârşit, păpuşa se aruncă în foc. În acest moment, precis farmecele încep să acţioneze asupra individului vizat.

 

Pentru a lupta eficient împotriva farmecelor pro­li­ferate de vrăjitori, există două tehnici deosebite: ru­găciunile şi purtarea unor obiecte protectoare.

- Rugăciunile constau în invocarea unor puteri superioare. Ele provin din îndepărtate tradiţii creştine, ortodoxe şi catolice deopotrivă. Numai în Italia îşi exersează ştiinţa alungării diavolului din trup peste 100 de exorcişti, iar în Franţa - 65. Mult mai discreţi, exorciştii ortodocşi au mult de lucru în ultima vreme. Farmecele pot fi stopate cu ajutorul unor obiecte în­cărcate pozitiv: ele se numesc fie amulete, fie talis­mane.

- Amuleta este socotită un ajutor şi o protecţie pen­tru cel ce o poartă. Cele mai cunoscute sunt amu­letele-pietre (de exemplu, cele 12 pietre regale: câte una pentru fiecare semn zodiacal) şi amuletele-obiect (inel, cheie, corn de animal, diamant, potcoavă, mâna Fat­imei, ochi, labă de iepure, vârf de săgeată, peşte, sca­rabeu etc.)

- Talismanul este un obiect de protecţie personală ce îndeplineşte dorinţele. De cele mai multe ori, este vorba de un medalion de formă rotundă (din metal sau hârtie) pe care sunt gravate simboluri, inscripţii şi formule ce trimit spre o putere supranaturală. Astfel este steaua lui David, în cinci colţuri (pen­ta­gramă), care apără de foc şi de accidente în timpul călătoriei; cercul - serveşte la concentrarea energiei ma­­gice; tri­un­ghiul echilateral - simbolizează echi­librul; crucea - simbolizează prosperitatea şi pro­tec­ţia divină.