Marele Sfinx din Egipt, statuia imensă cu trup de leu şi cap de om, reprezintă una din marile enigme ale istoriei îndepărtate ale omenirii. Iar întrebările enigmatice sunt acestea: Când şi de către cine a fost el ridicat? Cu ce scop? Imaginea cui reprezintă? De ce se află acolo şi nu în altă parte? Prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri concrete.
Romanii credeau că Marele Sfinx a fost opera zeilor înșiși, tradiție care a continuat și în vremurile arabe. Sfinxul era considerat a fi predicatorul unei viitoare epoci mesianice de pace. O inscripție făcută de împăratul roman Nero numea Sfinxul drept “Armachis, Superiorul și Mântuitorul”.
Deoarece Marele Sfinx este situat în apropierea celei de-a doua piramide de pe platoul Giza, egiptologii cred că el ar fi fost că a fost ridicat de Khafra, “constructorul” celei de-a doua piramide; aşadar, Sfinxul ar trebui să prezinte imaginea lui Khafra. Această opinie este însă lipsită de orice bază factuală; totuși a persistat în manuale, deși încă din 1904 egiptologul Wallis Budge concluzionat fără echivoc că “acest monument minunat exista în zilele lui Khafra și este probabil că este mult mai vechi, datând de la sfârșitul perioadei arhaice”.
Se crede că are peste 10.000 de ani !
După cum atestă o “stela” (inscripţie de pe timpul faraonilor egipteni), Sfinxul era deja la Giza în vremea lui Khufu, un predecesor al lui Khafra. La fel ca mai mulți faraoni după el, Khufu a îndepărtat nisipul care a afectat Sfinxul. De aici putem deduce că Sfinxul era deja un monument străvechi în timpul lui Khufu.
Aşadar, după chipul cărui faraon a fost ridicat Sfinxul? Răspunsul s-ar putea să fie acesta: Sfinxul nu reprezintă imaginea niciun faraon, ci a unui zeu (Dumnezeu); la fel, probabil, zeii și nu un rege muritor au ridicat Sfinxul. Într-adevăr, nu ar trebui să ignorăm ceea ce spun inscripțiile antice. O inscripție romană denumeşte Sfinxul drept “Ghidul Sacru”, vorbind despre acesta următoarele: “Forma sa formidabilă este lucrarea zeilor nemuritori”. Iată poezia tradusă în limba greacă: ” Forma sa formidabilă / Este lucrarea zeilor nemuritori / Şi-au pus-o lângă piramide / Un monarh ceresc pe care dușmanii lui îl sfidează / Ghidul Sacru în țara Egiptului”.
Într-o stelă, Khufu numeşte Sfinxul “Gardian al Eterului, care călăuzește Vânturile cu privirea lui”. El reprezintă, aşa cum se scrie în mod clar, imaginea unui zeu: “Această figură a lui Dumnezeu va exista pentru veșnicie; Întotdeauna având fața privită spre est”.
Potrivit unei legende, înainte să devină faraon, Tutmes al IV-lea dormea noaptea sub capul Sfinxului. Potrivit legendei, sfinxul era deja o construcție cu vechime și era îngropat în nisip până la gât.
Când dormea, Tutmes a visat că Sfinxul îi vorbește. Acesta i-ar fi spus că, dacă îl va dezgropa, îl va face pe Tutmes faraon. În acel moment, deși avea sânge regal, Tutmes nu se afla pe linia de moștenire a tronului.
După ce s-a trezit, el ar fi început să sape, până a dezgropat întreaga structură. Sfinxul și-a ținut promisiunea, iar Tutmes a devenit faraon.
Acum, întrebarea care se pune e următoarea: cine era acest zeu / Dumnezeu? Cumva vreun extraterestru mai avansat?
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit de România Misterioasă, Misterele României.
Niciun comentariu:
Write comentarii